Realizez că au trecut două luni de când am venit aici.
Până acum consider că a fost o experiență benefică. Părerea mea despre UK este în mare parte aceeași ca în primele clipe pe care le-am petrecut când am ajuns.
Țin minte contrastul dintre vremea călduroasă din România și momentul când am ieșit afară din terminalul de la Londra – Luton. Parcă era toamnă, înnorat și soarele trebuia să apună, deși nu era nici măcar prânzu.
În față așteptau niște taxiuri, care parcă ar fi din altă epocă. Probabil ăsta e și scopul. Le vezi peste tot! Dar avantajul e că înăuntru sunt foarte încăpătoare.
Circulatul pe partea dreapta a drumului nu mi s-a părut așa de bizar cum m-aș fi așteptat. Încă trebuie să fiu atent când traversez. Mai îmi repet în gând ca mai întâi să mă uit în dreapta și apoi în stânga. Dacă mintea îmi umblă la alte chestii în mod instinctiv mă uit în direcția greșită.
Oricum traficul e foarte liniştit, și nu prea am auzit pe cineva claxonând! Pe de altă parte și Coventry e un oraș mult mai mic decât Bucureștiul.
Mi-am adus și umbrela din țară, și am avut mare grijă ca nu care cumva să o uit. Dar nu am folosit-o nici o dată până acum. Nici măcar nu știu unde am pus-o în cameră. Evident ca a plouat de multe ori până acum, dar ploaia de aici e foarte măruntă și poți să stai lejer 30 de minute fără să te faci fleașcă. Un pic de ploaie nu face rău nimănui, așa că e mai convenabil să las umbrela acasă!